Cosi Come Sei

Am vazut zilele astea mai multe filme decat era necesar. Dar printre ele am descoperit ‘Cosi Come Sei” – Ramai asa cum esti, un film italian din 1978, cu Marcello Mastroiani si Natastassja Kinski in rolurile principale, pe care vi-l recomand din toata inima. Ea, tanara, nubila si extrem de dezbracata in film, dar suficient de actrita cat sa-i tina piept (chiar si dezvelit) lui Marcello Mastroiani. Cum ar spune englezii un talent innascut care n-a avut nevoie sa treaca printr-o academie complicata de teatru si film ca sa devina actrita. Regizorul de care n-am auzit (!!!!), un domn pe nume Alberto Lattuada, respectabil si demn de admiratie cel putin dupa acest film, tine puternic in mana fraiele sus numitei povesti, cu intriga suspecta si complicata, plina de nuditate si cu un aer pervers, fara sa o faca nicio clipa sa para asa.

*

Adica ne-a aratat-o pe Nastassja in toata splendoarea ei, si din fata si din spate; atata piele, tzatze, coapse, fese si par pubian cat a incaput pe pelicula; atat a personajului principal feminin cat si a personajului feminin secundar; toate fetele care se pot dezbraca in film o fac impudice si bonome, fara urma de indoiala si cu un chef remarcabil. Ba chiar si unii baieti, dar pe aceia ii vedem ce-i drept doar printr-o usa intredeschisa.

*

Printre cele mai tari momente – dar si mai greu de realizat fara sa cazi in prostul gust al altor filme de gen, fara sa fii obscen si vulgar; acu’ ca ma gandesc e aproape imposibil! – e unul in care Nastassia ii arata fundul gol lui Marcello, i-l pune practic pe nas -  si ii spune exuberant – cum numai o fata de 18 ani poate sa ii comande unui mosulica de 52 – “hai, mananca, mananca, mananca!!!”, iar acesta o musca de kur (pe romaneste), mai cu chef, mai fara, dar docil si impacat cu situatia. Doar el si-a dorit asa o trufanda!  Si pentru ca a fost cuminte si i-a lasat o ditamai vanataie aproape de locul unde chiar si-a dorit, ea ii aduce dupa asta un pahar cu lichid galben, ce poate fi luat drept whisky dar e in fond pipi-ul ei. Ha!

*

Adaugati la asta posibilitatea ca cei doi sa fi fost tata si fiica, neelucidata in film si absenta introspectiei de tip freudian in aceasta problema foarte complicata … si veti obtine un produs cinematografic remarcabil. Un film despre viata asa cum e, fara mofturi parapsihologice si filozofii neintelese dar regurgitate pe ecran; fara complexe, fara concluzii idioate, fara superioritate si fara sa cada nicicum sub un anume nivel. Film nene, nu o prostie americana ambalata in hartie de popcorn si servita cu o dusca rece si bolborositoare de Coca- Cola. Film complex, adanc, bun, interesant, provocator, care te tine, in scaun sau in pat, depinde de caz …

*

… cum mai toti regizorii romani au incercat sa faca dupa ’89 dar nu le-a iesit. Nu le iese, asta e si n-ai ce-i face. N-as fost regizor care sa ma distribuie in ceva – ba, hai, cu exceptia unuia, care sa nu incerce macar sa ma dezgoleasca nitel, nitel … de parca asta m-ar fi facut pe mine Nastassja Kinski si pe el Alberto Lattuada.

*

Iti trebuie koaie adevarate sa faci asa ceva. Pe bune.

no country for old man? NO.

Sfarsitul unei epoci

Mie nu mi-a placut “No Old Country For Old Man” pe care l-am vazut intr-una din serile trecute pe un post romanesc de televiziune. M-am “asternut” in pat cu deosebita nerabdare, din diverse motive nu apucasem sa-l vad pana acu’, vazusem in schimb alte filme ale fratilor Cohen si aveam toate motivele (credeam eu) sa fiu optimista.

*

Si la sfarsit mi-a cam parut rau ca mi-am pierdut 2 ore din viata. Spre deosebire de Barton Fink care m-a impresionat foarte tare de prima data, impresie care s-a pastrat si la a doua vizionare si la a treia … acesta mi s- parut un exercitiu cinematografic inutil de lung si violent. Daca criminalul din Barton Fink era un apedince la povestea de acolo, o metafora in metafora necesara sa sustina “iadul” prin care trece artistul atunci cand se afla intr-o criza de inspiratie, dar si cand trebuie sa joace in corzile unui sistem ipocrit si cabotin ca cel de la Holywood (magnific personajul bosului de la studio, cel care ii pupa picioarele lui Barton pana sa-l angajeze ca mai apoi sa-l striveasca, metaforic vorbind, ca pe un gandacel nefolositor. Genial si momentul in care acelasi personaj se imbraca in uniforma doar pentru ca Statele Unite intrasera in nu stiu care razboi).

Criminalul din “No Country …” e gah, aproape urat si mai ales nefolositor intr-o opera de arta. E un criminal in sine si atat. Forma fara fond. Care omoara si omoara fara sens si fara explicatie si fara rezultat pana la urma, din moment ce banii se pierd. Nu stiu ce au vrut sa zica fratii Cohen in acest film. Aparitia scurta si neconcludenta a lui Woody Harrelson aproape ca-mi sugera ca mesajul pana la urma e:

“Nici marii criminali nu mai sunt ce-au fost, nah, nu mai au farmecul de alta data.”

*

daca Natural Born Killers a fost un film … reprezentativ pentru anii 90 ai secolului trecut, “No country …” mi se pare reprezentativ doar prin epuizarea totala a acestui gen de subiect. Nu cred ca mai avem ce zice mai departe. Din momentul in care criminalul Bardem l-a exterminat pe criminalul Harrelson, sper ca nu mai crede cineva ca mai e ceva de zis.