*

Despre ce e filmul? Cea mai buna explicatie mi se pare a fi tot cea a lui Cronenberg – regizorul – care a spus intr-un interviu ca pur si simplu a vrut sa readuca la viata scene, momente din istorie, la care i-ar fi placut sa fie un fel de martor invizibil. Si chiar asta a facut, filmul nepropunandu-si sa judece, sa-ti arate 100 % exact din punct de vedere istoric ce s-a intamplat, sa-ti explice, sa-ti traduca in termeni actuali, sa-si impuna viziunea proprie … Vedem costume frumoase, case si mai si, lacuri impunatoare, tot felul de detalii placute ochiului, pe care se insaileaza din cand in cand, un guler impecabil brodat si imbutonat pe langa un schimb de idei explozive intre cei doi mari oameni de stiinta, si cateva scene soft sado-maso. Ce mai, poti trage concluzia la final ca plastik nu-i deloc fantastik – data fiind frumusetea si exclusivitatea tesaturilor naturale aratate cu insistenta in film (si cu asta-s TOTAL de acord, plastik sucks) – si ca putina bataie la fundulet, prin juponul de bumbac, face chiar bine la inteligenta.

*

in rest … marile intrebari ale acestui subiect gras sunt tratate cu o usurinta similara, apropiata bagatelizarii. Viziunea lui Freud asupra psihicului, si cea a lui Jung pana la un punct, au schimbat viata noastra mai multe decat cele doua razboaie mondiale insumate. Azi, copii zburda liberi si fac tot ce vor pana la cea mai oribila si nociva obraznicie, doar pentru ca cei doi, si adeptii lor, ne-au spus si ne-au aratat in ultima suta de ani, in parte foarte adevarat, ca nevrozele si nebuniile de la maturitate se coc in frageda pruncie. Da, am cunoscut si eu cazuri clinice, cum e cel descris foarte scolaresc la inceput, cel cu fixatia anala combinata cu obsesia pentru curatenie si ordine. Da, familia acelui individ era de vina pentru halul in care era. Si ingamfarea si incultura lui. Da, parintii au un impact profund si inca nemasurabil asupra dezvoltarii ulterioare a pruncilor lor. Si totusi, mai e ceva, mai trebuie sa fie ceva in afara de asta in univers – cum spunea si simtea foarte bine Jung – cel din viata reala si cel din scenariu.  Aceasta prapastie incomensurabila intre viziunile celor doi, miza reala a relatiei lor in acelasi timp stranse si incordate dar si a rupturii dintre ei, e inlocuita anemic in film de personajul (real) Sabina Spielrein, interpretat de anorexica Keira, incapabila sa joace un rol atat de complex (Sabina dezvoltase un complex maso, condimentat cu niste placeri legate de urina, urinat de la varsta de 4 ani, in ciuda acestor perversiuni reuseste sa termine o facultate si sa devina psihiatru), si, cu cateva scene de sex spicy, neconvingatoare la randul lor. Pe cand … nu asta e problema.  Who cares daca Jung avea chef sau nu sa-i faca fundul fleasca pacientei sale cu o curea mai subtire sau mai lata? Important e ca Freud ne-a lasat mostenire o lume aproape atavica, in care alergam innebuniti de vesnicul pendul intre reprimare si exprimare sexuala pe cand, Jung, a lasat o teorie prea confuza despre ce-ar putea sa fie dincolo de noi.

*

Are erosul o radacina comuna cu moartea si din ciocnirea asta apocaliptica se pot naste genii, lucruri minunate sau noi suntem, daca cultivam asta, in legatura cu o lume de “dincolo” mai bogata, mai cuprinzatoare si mai surprinzatoare decat am putea banui vreodata?

*

Noi toti cei din civilizatia de tip occidental traim influentati de aceste teorii, ce au ajuns noi valori. Chiar daca nu stim asta. Chiar daca nu credem asta. Cred ca viata de astazi e rodul – cam devastator – al acestei uniuni nereusite dintre cele doua genii. “Tatal” Freud si-a abandonat “fiul spiritual” Jung din cauza nesupunerii acestuia. Jung cauta un alt Dumnezeu, renegandu-l pe Freud, chiar daca la baza era macinat de porniri sexuale perverse si o viata in fond duplicitara – o lume atat de familiara “tatalui”. O drama clasica, freudiana. O miza enorma in context, pentru film. De asta, felul facil in care a fost atacat, tratat subiectul – altminteri imaginile, cum am zis sunt foarte faine – mi se pare chiar o abordare periculoasa.

Later edit: nu inteleg de ce cronicile romanesti se refera cumva negativ la scenele filmate aproape exclusiv in doua personaje? pai … nu asa se face psihanaliza? Din toate alegerile facute in film de catre autorii lui, asta mi se pare poate cea mai corecta.

1. „REGINA DIRECTULUI”, productie CASTEL FILM, regia: VLAD PĂUNESCU, scenariul: ADRIAN LUSTIG, buget alocat de CNC: 942,000 LEI

2. „DUBLU”, productie HI FILM PRODUCTIONS, regia: CATRINEL DĂNĂIAŢĂ, scenariul: ALEXANDRA AXINTE, CATRINEL DĂNĂIA!Ă, buget alocat de CNC: 528,000

3.”7 DE INIMĂ ROSIE”, productie: SAGA FILM, regia: SORIN MARIN, scenariul: SORIN MARIN, buget alocat de CNC: 30,000

FICTIUNE LUNG METRAJ

1. „PROVIZORIU”, productie MOBRA FILM, regia: CRISTIAN MUNGIU, scenariul: CRISTIAN MUNGIU, buget alocat de CNC: 1,188,000

2. „UN INTERVAL DE 9 MINUTE”, productie: 42 KM FILM, regia: CORNELIU
PORUMBOIU, scenariul: CORNELIU PORUMBOIU, buget alocat de CNC: 1,115,000

3. „LA CONAC”, productie: MANDRAGORA, regizor: CRISTI PUIU, scenariu: CRISTI PUIU, buget alocat de CNC 910,000

4. „ÎMI CURGI PRIN VINE” (CO), productie: FANTASCOPE, regia: FLORIN SERBAN, scenariu: FLORIN SERBAN, buget alocat de CNC: 845,000

5. „CAVALERUL ALBASTRU”, productie: MEDIA PRO PICTURES, regia: HORA’IU MĂLĂELE, scenario: DENIS DINULESCU, buget alocat de CNC: 902,000

6. „CUTIA DE GHETE”, productie: GEF ART FILM, regia: MIHAI IONESCU, scenariul:
ALEXANDRU SPĂTARU si MIHAI IONESCU, buget alocat de CNC: 780,000

7. „CRISTIAN”, productie: LIBRA FILM PRODUCTION, regizor: TUDOR GIURGIU, scenario: LOREDANA NOVAK si TUDOR GIURGIU, buget alocat de CNC: 760,000

FICTIUNE SCURT METRAJ

1. „OMUL CARE NU A SPUS NIMIC”, productie: FANTASCOPE, regia:  FLORIN SERBAN, scenariul: FLORIN SERBAN, buget alocat de CNC: 175,935

2. „OKE”, productie: SCHARF ADVERTISING, regia: CONSTANTIN POPESCU, scenariul: LIVIU PETRISOR MARGHIDAN, buget alocat de CNC: 123,950

3. „CA O UMBRĂ DE NOR”, productie: HI FILM PRODUCTIONS, regia: RADU JUDE, scenariul: FLORIN LĂZĂRESCU, buget alocat de CNC: 117,915

4. „OMUL CU CAPUL RAS”, productia: GHEORGHIŢĂ SRL, regia: CORNELIU GHEORGHIŢĂ, scenariul: CORNELIU GHEORGHIŢĂ si DIDIER LAMBERT
buget alocat de CNC: 82,200

DOCUMENTAR

1. “BEATLES”, productie: (co)MANDRAGORA MOVIES, regia: ANDREI UJICĂ, scenariul: ANDREI UJICĂ, buget alocat de CNC: 808,616

2. “SATANA A UMPLUT CERUL DE SFINTI”, producator: VIDEO DIALOG, regia:  SORIN ILIESIU, scenariul: SORIN ILIESIU, buget alocat de CNC: 191,384

*

Asta e concluzia pe care am tras-o eu, seara tarziu sau noaptea devreme, dupa ce am vazut “Biutiful”, ultimul film al lui Alejandro Gonzalez Inarritu. Viata nu intentioneaza vreo clipa sa ne flateze. Doar revistele glossy, romanele ieftine, filmele porno si cele de calitate proasta o fac. Fotografiile retusate la maxim. Inchipuirile noastre. Altfel, viata e plina de pori dilatati, cearcane, faciesuri lasate, peri in nas, peri negri pe obraz, relatii incordate, relatii viciate, nebuni sadea sau inchipuiti, mafioti, ticalosi, bani, candoare, tandrete, cateodata o amintire despre dragoste, disperare si mai ales, mai ales moarte. De intentii bune, onorabile care duc la rezultate de neimaginat. La tragedii teribile.

Javier Bardem e uratel in viata reala. Si nevasta lui din film. Dar copii sunt frumosi. Desi te enerveaza cu apucaturile lor. Viata e grea dar nu-ti vine sa mori cu atatea treburi pe cap. Si totusi, trebuie. Cam asta vrea sa te convinga Inarritu timp de doua ore si jumatate.

*

“Toata lumea moare. Doar prostii se impotrivesc.”

*

Merita sa vad filmul macar si pentru replica asta.

*

Adica ne-a aratat-o pe Nastassja in toata splendoarea ei, si din fata si din spate; atata piele, tzatze, coapse, fese si par pubian cat a incaput pe pelicula; atat a personajului principal feminin cat si a personajului feminin secundar; toate fetele care se pot dezbraca in film o fac impudice si bonome, fara urma de indoiala si cu un chef remarcabil. Ba chiar si unii baieti, dar pe aceia ii vedem ce-i drept doar printr-o usa intredeschisa.

*

Printre cele mai tari momente – dar si mai greu de realizat fara sa cazi in prostul gust al altor filme de gen, fara sa fii obscen si vulgar; acu’ ca ma gandesc e aproape imposibil! – e unul in care Nastassia ii arata fundul gol lui Marcello, i-l pune practic pe nas -  si ii spune exuberant – cum numai o fata de 18 ani poate sa ii comande unui mosulica de 52 – “hai, mananca, mananca, mananca!!!”, iar acesta o musca de kur (pe romaneste), mai cu chef, mai fara, dar docil si impacat cu situatia. Doar el si-a dorit asa o trufanda!  Si pentru ca a fost cuminte si i-a lasat o ditamai vanataie aproape de locul unde chiar si-a dorit, ea ii aduce dupa asta un pahar cu lichid galben, ce poate fi luat drept whisky dar e in fond pipi-ul ei. Ha!

*

Adaugati la asta posibilitatea ca cei doi sa fi fost tata si fiica, neelucidata in film si absenta introspectiei de tip freudian in aceasta problema foarte complicata … si veti obtine un produs cinematografic remarcabil. Un film despre viata asa cum e, fara mofturi parapsihologice si filozofii neintelese dar regurgitate pe ecran; fara complexe, fara concluzii idioate, fara superioritate si fara sa cada nicicum sub un anume nivel. Film nene, nu o prostie americana ambalata in hartie de popcorn si servita cu o dusca rece si bolborositoare de Coca- Cola. Film complex, adanc, bun, interesant, provocator, care te tine, in scaun sau in pat, depinde de caz …

*

… cum mai toti regizorii romani au incercat sa faca dupa ’89 dar nu le-a iesit. Nu le iese, asta e si n-ai ce-i face. N-as fost regizor care sa ma distribuie in ceva – ba, hai, cu exceptia unuia, care sa nu incerce macar sa ma dezgoleasca nitel, nitel … de parca asta m-ar fi facut pe mine Nastassja Kinski si pe el Alberto Lattuada.

*

Iti trebuie koaie adevarate sa faci asa ceva. Pe bune.

Mie nu mi-a placut “No Old Country For Old Man” pe care l-am vazut intr-una din serile trecute pe un post romanesc de televiziune. M-am “asternut” in pat cu deosebita nerabdare, din diverse motive nu apucasem sa-l vad pana acu’, vazusem in schimb alte filme ale fratilor Cohen si aveam toate motivele (credeam eu) sa fiu optimista.

*

Si la sfarsit mi-a cam parut rau ca mi-am pierdut 2 ore din viata. Spre deosebire de Barton Fink care m-a impresionat foarte tare de prima data, impresie care s-a pastrat si la a doua vizionare si la a treia … acesta mi s- parut un exercitiu cinematografic inutil de lung si violent. Daca criminalul din Barton Fink era un apedince la povestea de acolo, o metafora in metafora necesara sa sustina “iadul” prin care trece artistul atunci cand se afla intr-o criza de inspiratie, dar si cand trebuie sa joace in corzile unui sistem ipocrit si cabotin ca cel de la Holywood (magnific personajul bosului de la studio, cel care ii pupa picioarele lui Barton pana sa-l angajeze ca mai apoi sa-l striveasca, metaforic vorbind, ca pe un gandacel nefolositor. Genial si momentul in care acelasi personaj se imbraca in uniforma doar pentru ca Statele Unite intrasera in nu stiu care razboi).

Criminalul din “No Country …” e gah, aproape urat si mai ales nefolositor intr-o opera de arta. E un criminal in sine si atat. Forma fara fond. Care omoara si omoara fara sens si fara explicatie si fara rezultat pana la urma, din moment ce banii se pierd. Nu stiu ce au vrut sa zica fratii Cohen in acest film. Aparitia scurta si neconcludenta a lui Woody Harrelson aproape ca-mi sugera ca mesajul pana la urma e:

“Nici marii criminali nu mai sunt ce-au fost, nah, nu mai au farmecul de alta data.”

*

daca Natural Born Killers a fost un film … reprezentativ pentru anii 90 ai secolului trecut, “No country …” mi se pare reprezentativ doar prin epuizarea totala a acestui gen de subiect. Nu cred ca mai avem ce zice mai departe. Din momentul in care criminalul Bardem l-a exterminat pe criminalul Harrelson, sper ca nu mai crede cineva ca mai e ceva de zis.